Scrisoarea fotbalului

Scris de **°º•Gígíz•º°** Dum Noi 09, 2014 10:00 pm

Pe o stradă neagră, într-un vechi “hotel”
Unde curge-n vale un râu măricel
Plânge și suspină micul Avrămel
Căci în bătălie șeful lui dorit
A plecat la ONU și n-a mai venit
Ochii săi albaștri ard în lăcrimele
Când vede cămașa plină de zăbrele
Însă domn Mitică lângă el veghează
Și cu dulci cuvinte îl îmbărbătează:
Lasă măi Avrame, nu te supăra
C-o să vină Nașu și ne-o libera
Un orologiu sună noaptea jumătate
La “hotel” în poartă oare cine bate?
Eu sunt, măi Avrame, șeful tău dorit
Eu, și de la ONU mă întorc rănit
Soarta noastră fuse crudă astă dată
Mititelu duse lupta blestemată.
Dar deschideți poarta, “Leii” mă-nconjoară
Steagurile albastre, mi-e frică de mor
Ce spui, tu, străine? Nașu e departe
Brațul său prin țară mii de bani împarte
De ești tu acela, nu-ți sunt slugă eu!
Vrei cumva stăpâne să “vorbesc” și eu
Dacă tu ești Mircea, cu adevărat,
Du-te la UEFA, Fii neînduplecat!
Cere suspendarea, din orice competiții,
Și adu-l cu tine și pe “barbut” Piți.