Pe o stâncă

Pe o stanca neagra intr-un vechi castel
Cand Stefan cel Mare a facut pe el
Plange si suspina tanara domnita
Ca nu-si mai gaseste scumpa ei olita

Caci in batalie sotul ei iubit
A murit in chinuri k a fost zgarcit
Ochii sai albastrii se sting de durere
Inima ca focul arde de placere

Insa doamna soacra langa ea vegheaza
Cu-n par pe spinare o imbarbateaza:

-Un orologiu suna-n noapte,jumatate
La castel in poarta ,oare cine bate?
Eu sunt buna maica sunt al tau fecior
Am o mana lipsa,capul si-un picior

Dar deschideti poarta turcii's inconjur
Vine dupa mine si ma chinuieste
Scumpa mea ostire in urma plateste

Tanara domnita se uita-mprejur
Si vede ostirea cum se pregateste
Pe bietul strain ca il catapeste

Iese la fereastra si cu greu suspina
-Ce-ti fac tie astia nu sunt eu de vina
Daca vrei s-asculti de al meu cuvant
Dute in padure sapa un mormant
Si venind la mine sa-ti dau un pistol
Cum ai trecut pragul jur ca te omor
Si-n padurea deasa te voi ingropa
In aceasta groapa care-o vei sapa
SI-ti voi face-un steag din trei-patru paie
Ca de-atatea ori am mancat bataie
Si in loc de cruce va fi doar o piatra
Scumpa amintire ce-mi spuneai odata